Dragii mei armonizati duhovniceste,
Va multumesc pentru mesaj.
Cererea voastra, prin urmare, ma onoreaza cu un raspuns care este legat
in totalitate de modul in care a lucrat Dumnezeu in viata mea pana acum.
Am crescut in doua case ale inchinarii adresata lui Dumnezeu: casa
parinteasca si casa de rugaciune din Sibiul anilor ’60 si ’70. In aceste
doua case L-am descoperit pe Dumnezeu. Calatoria mea cu Domnul a inceput
la Sibiu, dar pentru cresterea mea spirituala, Dumnezeu m-a calauzit
spre Bucuresti. Totusi, cunostintele muzicale pe care le-am primit acasa si in Biserica Baptista
din Sibiu au stat la baza admiterii mele la Conservatorul de Muzica din
Bucuresti. Experienta muzicala pe care am avut-o in Sibiu a fost
nepretuita pentru formarea mea in domeniul acesta. In Biserica Baptista
din Sibiu s-au cantat in premiera multe dintre compozitiile fratelui Niculita Moldoveanu care a
fost si profesorul meu de pian si acordeon la inceputurile mele pe
drumul muzicii crestine. Am plecat la Bucuresti cu un bagaj muzical crestin pretios primit de la
parintii mei si de la conducatorii muzicali din Biserica Baptista din
Sibiu. Desigur, am beneficiat si de o buna indrumare din partea
profesorilor de canto si de teorie si solfegii de la Scoala de Muzica
din Sibiul acelor ani (1966 – 1974).
Dupa 1980, cu “repartitie” de Sus, am fost calauzita “sa o iau pe alt
drum” decat cel al carierei muzicale laice. In Biserica Baptista
“Golgota” din Bucuresti, din care faceam parte, gasisem familia
spirituala care m-a adoptat de la venirea mea la Bucuresti, iar
conducerea Uniunii Baptiste din perioada aceea mia oferit un post de
secretar-traducator.
Biserica avea un cor mixt din care am facut parte pana la plecarea mea
din Bucuresti, in 2012. Corul era condus in perioada aceea de fratele
Daniel Stauceanu, profesor de muzica. Fratele Stauceanu incepuse deja
munca de pregatire a unui volum de cantari corale pentru bisericile
crestine. Dupa stabilirea mea in Bucuresti, fratele Stauceanu m-a cooptat in echipa de editare a
acestei carti. Munca alaturi de fratele Stauceanu a fost o scoala
serioasa si frumoasa pe care o consider un dar special de la Dumnezeu.
In primul rand, familia Stauceanu a fost o casa deschisa pentru mine si
pentru alti tineri studenti din provincie, din perioada aceea.
Apoi, profesorul Stauceanu avea darul de a migali lucrul pe care il facea
cu multa pricepere. De la profesorul Stauceanu am invatat legat
de cantarea vocala despre obligativitatea acordului dintre accentul metric si cel tonic,
de absenta caruia sufereau atatea cantari si commune si corale din Biserica Baptista.
Tot de la profesorul Stauceanu am invatat sa apelez la oamenii daruiti de Domnul pentru anumite misiuni, cum ar fi acela de versificare. In acest context am avut privilegiul sa
lucrez direct cu fratele Costache Ioanid care a facut multe adaptari ale
cantarilor corale cuprinse in primul volum de acest gen, aparut in
editura Uniunii Baptiste, in 1981. De fapt, de la fiecare persoana,
care a fost la un moment dat in preajma mea sau invers, am avut de invatat
si Dumnezeu mi-a vorbit de multe ori prin oamenii din jurul meu.
Pentru toate Ii sunt total datoare Lui.
A
m activat in corul Bisericii Baptiste “Golgota” pana la plecarea mea
din Bucuresti, in 2012. Domnul m-a ajutat sa cant pentru El si in
vremuri rele si in vremuri bune. Prin toate, El mi-a dovedit constant ca
ma iubeste neconditionat si m-a incurajat intotdeauna sa merg mai departe.
In privinta adaptarilor cantarilor din imnografia engleza si americana,
marturisesc faptul ca acestea nu au “curs” neintrerupt. Dupa ce remarc o
cantare din repertoriul international, care mi se impune mai intai prin
mesaj si in aceeasi masura prin melodie, trebuie sa ma las patrunsa de
ea si, dupa ce I-am cerut Domnului ajutorul, ma trezesc cu un cuvant-cheie / vers-cheie de
la care porneste varianta romaneasca a cantarii. De exemplu: cantarea:
“Domnul sa fie laudat” am primit-o in timpul unei ore de rugaciune de la
Biserica din Basarab, dupa cateva saptamani de incercari care … nu
curgeau. Cred ca declaratia lui David, “inima imi zice din partea Ta: “cauta fata Mea si
fata Ta o caut, Doamne!” se aplica in orice situatie din viata, inclusiv
in aceasta lucrare de redare in limba romana a unei cantari dintr-o alta
limba. El este marele Initiator in toate!
In prezent, lasata “la vatra” in zona Timisoara, sunt in continuare
impresionata de cantari de calitate pe care, daca sunt traduse deja, le
cant cu bucurie Domnului si bisericii in care ma gasesc, iar daca nu,
incerc sa le dau viata in limba romana.
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru echipa OAW(“one a week”) care mi-a imbogatit
experienta cu Dumnezeu, precum si repertoriul muzical. Domnul merita sa
primeasca toate laudele si recunostinta noastra pentru toate!
Deviza mea este: Lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul!
RODICA COCAR
O BIOGRAFIE MAI SUSCINTA
Rodica Cocar – fiica lui Mircu si a Persidei Cocar.
Nascuta la Sibiu, 1951,
Educatia: Conservatorul de Muzica Bucuresti, 1975-1980,
Activitate: secretar-traducator la Uniunea Baptista, 1978 – 2000,
secretar-traducator la Liga Bibliei Romania, 2000-2014
In prezent: colaborator la Liga Bibliei Romania
Activitate muzicala bisericeasca:
– participare la echipa de redactare a primei carti de cantari corale,
aparuta in perioada comunista sub auspiciile Uniunii Baptiste din
Romania. Echipa de redactare a fost condusa de Daniel Stauceanu,
profesor de muzica si dirijorul corului Bisericii Baptiste “Golgota” din
Bucuresti. Anul publicatiei 1981;
– participare la corul Bisericii Golgota, repetitii pe partide,
dirijarea ocazionala a corului, activitate solistica atat individuala
cat si in cadrul corului,
– traduceri / adaptari ale unor cantari in limba romana,
– participare la echipa de redactare si reeditare a cartii de cantari
comune ale Bisericilor Baptiste,
– infiintarea si conducerea unui cor de tineri de la Biserica
Penticostala Emanuel din Bucuresti, intre anii 2005-2009.
M-am bucurat sa fiu de folos fratilor interesati de … preferintele
mele muzicale!
Dumnezeu sa va binecuvanteze dupa bogatia Lui!
Rodica Cocar